coarde
Look at other dictionaries:
octacord — OCTACÓRD, Ă, octacorzi, de, adj., s.n. (muz.) 1. adj. Care are opt coarde. 2. s.n. Liră cu opt coarde. – Din fr. octacorde. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 octacórd adj. m … Dicționar Român
Mihai Moldovan (Komponist) — Mihai Moldovan Mihai Moldovan (* 5. November 1937 in Dej; † 11. September 1981 in Medgidia) war ein rumänischer Komponist. Inhaltsverzeichnis … Deutsch Wikipedia
coardă — COÁRDĂ1, coarde, s.f. 1. Fir elastic confecţionat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. ♢ expr. (fam.) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau… … Dicționar Român
dezacorda — DEZACORDÁ, dezacordéz, vb. I. refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A şi pierde consonanţa tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. – Din fr. désaccorder. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A dezacorda ≠ a… … Dicționar Român
heptacord — HEPTACÓRD, heptacorduri, s.n. Liră cu şapte coarde la vechii greci. – Din fr. heptacorde. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 heptacórd s. n., pl. heptacórduri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HEPTACÓRD… … Dicționar Român
tastieră — TASTIÉRĂ, tastiere, s.f. 1. Mecanism care declanşează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuţă specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părţii superioare a cutiei de rezonanţă.… … Dicționar Român
violă — VIÓLĂ1, viole, s.f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara şi având sunete mai grave decât aceasta; alto. [pr.: vi o ] – Din it. viola, fr. viole. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
balalaică — BALALÁICĂ, balalaici, s.f. Instrument muzical cu trei coarde şi cutie de rezonanţă triunghiulară. – Din rus. balalaika. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 balaláică s. f., g. d. art. balaláicii; pl. balaláici Trimis de siveco,… … Dicționar Român
bandură — BANDÚRĂ1, bandure, s.f. (reg.) Cârpă de pânză groasă şi aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – et. nec. Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 BANDÚRĂ2, banduri, s.f. Instrument muzical popular ucrainean ca o… … Dicționar Român
banjo — BANJÓ, banjouri, s.n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde şi cu partea superioară a cutiei de rezonanţă formată dintr o piele întinsă. – Din fr. banjo. Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 banjó s. n … Dicționar Român
